Renasterea cuvintelor

    Au trecut zile, au trecut luni, iar eu m'am indepartat si mai mult de acest blog. Motivul? nu am nici unul prea serios: lipsa de timp, de chef si poate ca si de inspiratie.

  

Sentimente, ganduri si extaz

    Miros, respir si  plang nesiguranta. Pasesc, cad, ma ridic si fug de mine insumi, pierzandu'ma prin fiori de extaz. Ma infior la fiecare atingere a timpului, la suprafata raman aceeasi, insa in interior sa da o lupta. O lupta ce ma va face sa'mi plang in pumni si sa nu stiu de ce. Ma simt pierduta de mine insumi prin fiecare sarut al timpului, nasc nesiguranta si confuzie, eu insumi devin o straina pentru mine. Coplesita de emotii puternice, ma aflu inecata in propriul extaz, prinsa intr'un vis si incapabila sa ma trezesc...nu vreau sa ma trezesc. Sentimente, ganduri si extaz. Gust timida din noile senzatii, ajung la extaz, devin epuizata si mai vreau o data si inca o data. Ma las violata de propriile ganduri si incerc sa ma ascund in spatele unei minciuni. Eu  insumi creez minciuna!

   Lucruri ce odinioara le cunosteam si ma simteam bine in monotonia lor, acum complic si simplitatea crezand ca, da, acum m'am trezit! Nu mai visez, m'am trezit, sunt constienta de tot, sunt capabila sa fac selectie...dar ma insel amarnic! Tot ce consider ca fac bine se dovedeste ca e rau, eu gresesc cu totul! Starnesc revolte in jurul meu si aud ca niste soapte printre acele priviri pline de ura: "Te'ai schimbat!", privesc in jos ca un regret, dar ma ridic vrand sa respir un nou aer: "Nu, nu m'am schimbat. Eu doar am crescut!". Pasesc inainte cu determinare, intorcandu'mi spatele, legatura se subtiaza. Cu cat ma las mai mult prada tentatiei, cu cat gust si mai mult din placeri, devin egoista. Prinsa in febra placerii, imi dau deoparte memoriile, izgonesc si mai mult amintirea fetei de alta data, o pierd in ceata...

va continua...